Finala Cupei României din vara lui 1986, găzduită de arena „23 August”, rămâne exemplul clasic că rivalitățile interne sunt, uneori, mai aprige chiar decât cele de pe plan internațional. Pe 26 iunie 1986, la doar o lună și ceva după ce se încununaseră regi ai Europei în finala de la Sevilla, cu FC Barcelona, steliștii au pierdut Cupa României în fața eternilor dușmani de la Dinamo. A fost 1-0 pentru roș-albi la capătul unei partide extraordinare, în care Steaua a ratat și un penalty, prin Majearu, la 0-0.
Bătălia dintre vechile rivale Steaua și Dinamo a fost decisă de Marian Damaschin, în a doua jumătate a reprizei secunde. Pe banca roș-albaștrilor încă mai era Emeric Ienei, în timp ce la dinamoviști abia venise Mircea Lucescu.
1986 a rămas cunoscut pentru posteritate drept anul suprem al Stelei, dar și al fotbalului românesc. Steaua strălucea grație unei grupări de vedete incontestabile: Duckadam, Bumbescu, Belodedici, Balint, Stoica, Bölöni, Majearu, Lăcătuș sau Pițurcă. Starurile de atunci aveau să uimească lumea sportului-rege. Puțini își mai aduc aminte însă că în acest an magnific pentru roș-albaștri, aceștia au pierdut net bătăliile cu Dinamo: 0-3 în campionat și 0-1 în finala Cupei.
Balint: „Nu mai țin minte nimic!”
Pe 26 iunie, în fața a peste 40.000 de oameni, arbitrul Radu Petrescu a dictat penalty pentru Steaua în prima repriză, la scorul de 0-0. Mihail Majearu avea să rateze însă, așa cum o făcuse și pe 7 mai, în finala Cupei Campionilor de la Sevilla. Dinamoviștii n-au iertat însă, iar golul a venit în al 71-lea minut al partidei, când Damaschin a profitat de o eroare a apărării steliste.
Gabi Balint a fost atunci pe teren tot meciul la Steaua, dar spune că nu mai ține minte nimic! „În general, îmi aduc aminte de lucrurile frumoase. Am uitat tot, cu atât mai mult cu cât a fost o înfrângere”, explică „Găboajă”, unul dintre marii atacanți ai României în anii 80. Balint spune acum că gândurile roș-albaștrilor rămăseseră departe, în Spania: „Noi încă mai sărbătoream, eram euforici. Am jucat numai cu gândul la Sevilla și poate din cauza asta am pierdut”.
„I-am bătut și în campionat”
De cealaltă parte, dinamoviștii – care în momentul acela începuseră o perioadă de reconstrucție – se mândresc cu acea izbândă. „Au ieșit ei campioni, dar în anul acela i-am bătut în campionat și le-am luat și Cupa”, se bucură și acum Costel Orac. Dinamovistul recunoaște că Steaua era, valoric, superioară, dar ambiția roș-albilor a compensat diferența de pe hârtie. „Au jucat tare bine, porniseră și ca favoriți, dar răutatea era și mai mare. Nu ne-am menajat deloc. Ne uram pe teren! Dar, după ce ne băteam în timpul meciului, ne întâlneam apoi cu toții la o bere”, a povestit, nostalgic, Orac.
Meciul de pe 26 iunie 1986 avea să rămână, de altfel, ultima victorie a dinamoviștilor împotriva Stelei până pe 9 septembrie 1989, când roș-albii au reușit celebra victorie cu 3-0 în Ghencea.
Stadionul era plin. Ce atmosferă frumoasă era! Mult mai civilizată ca acum. Mi-e dor de o perioadă ca aceea
Costel Orac, fost mijlocaș Dinamo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER